“rect” în DEX
- RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].
- RECT1- v. recto-.
- RECT2- v. recti-.
- RECT s.n. Partea ultimă a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. [Var. rectum s.n. / < fr., lat. rectum].
- RECT1 s. n. porțiunea terminală a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. (< fr., lat. rectum/intestinum/)
- RECT2(O)-, -RÉCT/RECTI- elem. „drept”, „rect”. (< fr. rect/o/-, -recte, recti-, cf. lat. rectus)
- rect s. n., pl. récturi
- RECT ~uri n. Porțiune terminală a intesti-nului gros. /<fr. rectum, lat. rectum
- rect s. n., pl. récturi
“rect” în Dicționar Român - Englez
- rectum
- rectum#anat.
passage
“rect” în Dicționarul Român - German
