PRUDÉNT, -Ă,prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, să-l primejduiască; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis.
PRUDÉNT, -Ăadj. Prevăzător, precaut, circumspect. [Cf. fr. prudent, it. prudente, lat. prudens].
PRUDÉNT, -Ăadj. prevăzător, precaut, circumspect. (< fr. prudent, lat. prudens)
*prudént, -ă adj. (lat. prudens [din próvidens], care prevede). Prevăzător, circumspect, care s´ar putea întîmpla: om, răspuns prudent. Adv. Cu prudență: a răspunde prudent.
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudent a. prevăzător: om prudent.
PRUDÉNT ~tă (~ți, ~te) Care prevede eventualele consecințe, orientându-se bine în mediul înconjurător; care acționează luând toate măsurile de precauție; prevăzător; precaut; circumspect. /<fr. prudent, lat. prudens, ~ntis
prudént adj. m., pl. prudénți; f. sg. prudéntă, pl. prudénte
