PONTÁJ,pontaje, s. n. Operație prin care se înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă, cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp sau timpul folosit pentru efectuarea unei lucrări, în vederea calculării salariului sau a plății; pontare1. – Din fr. pointage.
PONTÁJ1s.n. Faptul de a ponta (1) [în DN]; pontare. ◊ Fișă de pontare = document în care se înregistrează prezența la lucru. [Cf. fr. pointage].
Pontajul reprezinta procesul de unire a doua vase sangvine printr-o grefa vasculara sau printr-un tub de plastic cu scopul de a restabili o circulatie normala si de a scurtcircuita o ingustare sau o obstructie arteriala.
Chiar daca aceste interventii raman acte care tin de chirurgia grea, tehnica lor este actualmente perfect stapanita, iar prognosticul lor este bun.
Este indicata in cazul in care o artera ingustata de aterom cunoaste un debit sangvin diminuat in punctul in care functionarea normala a organelor pe care le iriga este uneori stanjenita, in particular in timpul eforturilor fizice, care le cresc necesitatile in aport sangvin. Pontajul permite evitarea unei deteriorari a acestor organe.
