OROÁRE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din fr. horreur, lat. horror, -oris.
OROÁREs.f.1. Dezgust, repulsie, groază. 2. Faptă sau vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. [Gen. ororii. / < fr. horreur, cf. lat. horror].
OROÁREs. f. 1. dezgust, repulsie, groază. 2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. (< fr. horreur, lat. horror)
oroáre (oróri), s. f. – Groază. Fr. horreur sau it. orrore.
*oroáre f., pl. orĭ (lat. horror; fr. horreur, it. orrore. V. oribil, urdoare). Groază, înfiorare, mare frică: a te îngălbeni de oroare. Repulsiune violentă: a avea oroare de răŭ. Grozăvie, caracteru de a fi grozav: oroarea unuĭ incendiŭ. Faptă grozavă: ce oroare!
oroáre s. f., g.-d. art. orórii; (fapte, obiecte) pl. oróri
oroare f. 1. groază; 2. grozăvie: o babă ce oroarele uscaseră ’n lume BOL.
oroáre s. f., g.-d. art. orórii; (fapte) pl. oróri
