Ielele f. pl. 1. zine rele, în număr de trei, cari paralizează pe oameni; ele sunt stăpânele vânturilor și joacă noaptea în vârtejul văzduhului, unde răpesc pe muritori: atunci trecură Ielele de mâini ’n horă prinse BOL. Ielele i-au luat gura și picioarele CR.; luat de Iele, pornit val-vârtej; luat din iele, paralizat; 2.Bot.coarda Ielelor, rătunjoară (fiartă în vin, se bea pentru vindecarea paraliziei). [Termen eufemistic ele – dânsele – spre a se evita consecințele fatale ale rostirii adevăratului lor nume; alte epitete prezervative sunt: Frumoasele, Șoimanele, Vântoasele].
Fiinte supranaturale in mitologia romaneasca. Mitul Ielelor este de origine incerta. Iele este un pronume personal feminin ele in rostire populara. Remediile contra actiunilor nefaste ale Ielelor sunt: preventive - pelinul si usturoiul purtate la brau ; exorciste - jocul calusaresc dansat pe trupul unui bolnav "de Iele".