Ce înseamnă “Metamorfoza”?
“Metamorfoza” în DEX
- METAMORFÓZĂ s. f. 1. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice. 2. (mit.) prefacere a unei ființe umane, a unei zeități în animal, în plantă, sau într-un lucru. 3. schimbare a înfățișării, a caracterului. (< fr. métamorphose)
-
- METAMORFOZÁ vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)
- METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig. a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphose.
- METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.
- METAMORFÓZĂ s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei ființe într-un lucru, într-o plantă etc.). [< fr. métamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – formă].
- METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].
- *metamorfóză f., pl. e (vgr. metamórphosis = lat. trans-formátio). Transformare, prefacere (de ex., o ființă într´alta saŭ într´un lucru): metamorfozele mitologiiĭ. Schimbarea formeĭ saŭ structuriĭ la animale și minerale: insectele trec pin [!] multe metamorfoze. Schimbare (evoluțiune) în avere, caracter, situațiune: Ce metamorfoză în acest om; odată era risipitor, și acuma-ĭ avar!
- METAMORFÓZĂ (‹ fr.; {s} gr. metamorphosis „transformare”) s. f. 1. (ZOOL.) Ansamblu de transformări succesive și comportamentale în dezvoltarea individuală a unor animale (viermi, insecte artropode, moluște, batracieni etc.) de la ieșirea din ou și până la stadiul de adult. 2. (BOT.) Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor (ex. a frunzei în bractee, sepale, petale etc.). 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig. a caracterului, a comportării cuiva. ♦ (MITOL.) Transformare, prefacere a unei ființe umane, a unei zeități, prin mijloace supranaturale, în plantă, în animal sau în lucru neînsuflețit.
- metamorfozá (a ~) vb., ind. prez. 3 metamorfozeáză
- metamorfóză s. f., g.-d. art. metamorfózei; pl. metamorfóze
- metamorfozà v. 1. a (se) schimba printr’o metamorfoză; 2. fig. a transforma complet: nenorocirile l’au metamorfozat.
- metamorfoză f. 1. Mit. schimbarea unei forme într’alta, operată de zei: schimbarea Daphnei în dafin; 2. schimbarea de formă ce încearcă unele animale și in special insectele: metamorfoza omidei în fluture; 3. fig. schimbare completă: era avar, e risipițor, ce metamorfoză; 4. pl. titlul unei poeme mitologice de Ovidiu.
- METAMORFÓZĂ ~e f. 1) Transformare a formei unor animale inferioare în cursul dezvoltării. 2) fig. Modificare completă a stării sau a caracterului unei persoane sau a unui lucru. 3) (în basme, în mitologie) Schimbare miraculoasă a naturii sau a unei persoane. /<fr. métamorphose
- metamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozéz, 3 sg. și pl. metamorfozeáză
- metamorfóză s. f., g.-d. art. metamorfózei; pl. metamorfóze
“Metamorfoza” în Dicționar Român - Englez
- metamorphosis
-
“Metamorfoza” în Dicționarul Român - Francez
- metamorphose
Care este sinonimul cuvântului “Metamorfoza”?
- METAMORFOZÁ vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.)
- METAMORFÓZĂ s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.)
“Metamorfoza” în Dicționarul Mitologic
- Insusire a zeilor prin care isi pot transforma aspectul sau pot deveni alte fiinte sau obiecte.