DECONTÁRE,decontări, s. f. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont. – V. deconta.
DECONTÁREs.f. Acțiunea de a deconta și rezultatul ei; decont. [< deconta].
decontáre s. f., g.-d. art. decontắrii; pl. decontắri
decontáre s. f., g.-d. art. decontării; pl. decontări
operatiune de plata prin care se apeleaza la relatiile de corespondenta bancara sau la aranjamente multilaterale. Decontarile pot fi facute secvential(instructiune cu instructiune)-decontare pe baza bruta- sau in partizi, informatiile fiind prelucrate aparte,pentru ordine de transfer acumulate in timpul zilei-decontare pe baza neta.