ȘTIFT,știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. – Din germ. Stift.
ȘTIFTs.n. Tijă care îmbină două piese. [< germ. Stift].
ȘTIFTs. n. tijă care îmbină două piese. (< germ. Stift)
știft (-turi), s. n. – Tijă metalică, cui de cizmărie. Germ. Stift (Tiktin).
știft,știfturi s. n. rebut, lucru de calitate inferioară.
știft n., pl. urĭ (germ. stift). Țintă cizmărească fără gămălie.
știft s. n., pl. ștífturi
știft n. țintă fără cap, la cizmari [Nemț. STIFT].
ȘTIFT,știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. — Din germ. Stift.
ȘTIFT ~urin. 1) tehn. Tijă metalică cu ajutorul căreia se îmbină două piese; cui cilindric. ~ de centrare. 2) Cui mic de lemn, fără floare, cu care se fixează talpa la încălțăminte. /<germ. Stift