Ce înseamnă “ștafetă”?
“ștafetă” în DEX
- ȘTAFÉTĂ, ștafete, s. f. 1. (Înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste, știre. ◊ Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final. ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette.
- ȘTAFÉTĂ s.f. Probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.), care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent, care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ♦ Obiectul însuși. [< rus. estafeta, germ. Stafette, cf. it. staffetta].
- ȘTAFÉTĂ s. f. 1. (în trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.) care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ◊ sportivul care ia parte. ◊ obiectul însuși. (< it. staffetta, germ. Stafette)
- ștafétă (-te), s. f. – 1. Trimis, mesager. – 2. Mesaj, scrisoare. – 3. (Fam.) Bîrfitor, clevetitor. – Var. stafetă. It. staffetta, parțial prin intermediul germ. Stafette, pol. sztafeta (Tiktin; Iordan, Dift., 100; cf. Roesler 576). – Der. ștafetar, s. m. (rar, mesager).
- ștafétă, -etár, V. st-.
- ștafétă s. f., g.-d. art. ștafétei; pl. ștaféte
- ștafetă (stafetă) f. curier special. [Nemț. STAFFETTE].
- *stafétă1 f., pl. e (fr. estafeite, d. it. staffetta, dim. d. staffa [de orig. germ.], scară de șa, adică „curier călare”. D. fr. vine germ. stafette). Curier (călare). Fam. Iron. Veste dusă de la unu la altu din obișnuința de a bîrfi: baba a și sosit cu ștafeta. – Pop. ștafetă (după germ.).
- ȘTAFÉTĂ, ștafete, s. f. 1. (înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special; p. ext. veste, știre. ◊ Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația marcării schimbului de ștafetă (obiect portabil, semnal vizual sau auditiv). ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). — Din it. staffetta, germ. Stafette.
- ȘTAFÉTĂ ~e f. 1) înv. v. ȘTAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printr-un curier special. ◊ A umbla cu (sau a duce) ~a a răspândi zvonuri, vorbe calomnioase; a bârfi. 3) Probă sportivă constând din patru etape parcurse succesiv de participanți, care transmit coechipierului următor un obiect convențional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul în această probă, 5) fig. Tradiție demnă de urmat, transmisă de la o generație la alta. A prelua ~a. /<it. staffeta, fr. estafétte
- ștafétă s. f., pl. ștaféte
“ștafetă” în Dicționarul Român - Francez
- esafette
“ștafetă” în Dicționarul Român - German
- stafette
Criptări pentru acest cuvânt
md5('ștafetă') = b2eb5266b08e51fc48d74f6d51754845
sha1('ștafetă') = ffd06dc80b10196dcc55d74fe734ef0901c0784a